Ideea cărții ”DE LA DESPRINDERE LA ATAȘARE – INTEGRAREA ÎN GRĂDINIȚĂ” a apărut într-o noapte, târziu, așa cum îmi vin mie ideile! Tocmai venise de la corectură prima mea carte. Mi-am dat seama atunci că e doar începutul.
Prezenta carte vorbește despre atașament, desprindere și atașare sănătoasă. Procesul integrării, dincolo de necesitate, a devenit pasiune pentru mine la momentul la care mi-am dat seama că se practică un stil vechi, nesănătos și traumatic pentru copil, atunci când este preluat pentru înscriere. Mi-am spus: ”Trebuie să fac ceva în acest sens!” Am început să citesc, să caut alte metode și să văd culturi diferite în procesul integrării. Am practicat și încercat mai multe metode până am ajuns la ce se regăsește în această carte și la ce cred eu că înseamnă o desprindere sănătoasă de părinte cu scop de integrare în colectivitate, cu grijă, atenție și în ritmul copilului. Găsiți în carte multe idei practice, exemple de programe de integrare. Și sigur vă stau la dispoziție pentru consiliere în ce privește integrarea în grădiniță sau într-un program de antepreșcolari.
Cartea aceasta aproape că s-a scris singură, a durat doar câteva zile pentru a așterne totul în aceste pagini.
DE LA DESPRINDERE LA ATAȘARE – INTEGRAREA ÎN GRĂDINIȚĂ.

De la desprindere la atasare

De la desprindere la atașare

Pasiunea pentru integrarea copilului sănătoasă m-a pasionat de mulți ani. Am încercat mai multe variante de integrare, dar viziunea mea asupra integrării a fost profund zdruncinată când eram în America, într-un schimb de experiență, într-o grădiniță. Vorbeam despre integrarea copilului și le-am spus că la noi, în România, „copiii se îmbolnăvesc mult în primul an de colectivitate”. Ei s-au uitat la mine foarte năuciți și nu înțelegeau ce spun.

Am încercat să explic cum se desfășoară integrarea în primul an de colectivitate, că se îmbolnăvesc și… fețele lor exprimau uimire. Mi-au spus că nu înțeleg exact de ce spuneam asta deoarece ei nu întâmpinau această problemă. Ei au copii care se îmbolnăvesc mai mereu (indiferent de grupă, dar sunt dintre cei care au niște sensibilități). Au mai spus că sunt copiii care se consumă mult la separarea de părinți și aceia se îmbolnăvesc, sau sunt perioadele cu viruși și atunci depinde de sistemul imunitar, dar uneori poate să fie previzibil, iar ei nu înteleg cum adică se îmbolnăvesc că intră în colectivitate, că doar nu sunt ținuți izolați înainte?! Evident că acea dimineață a zdruncinat un pic ce auzisem până atunci.

A fost un insight…

Mi-am dat seama că nu este despre primul an de colectivitate, este despre integrare, atașament, consum psihologic versus consum pentru susținerea sistemului imunitar și multe altele. De atunci, viziunea mea asupra „primului an de colectivitate” s-a schimbat și, bineînțeles, copiii nu se mai „îmbolnăveau în primul an de colectivitate”. Eu cred că, dacă vom face lucrurile mai bine în ceea ce privește integrarea copilului în colectivitate, vom vedea că această expresie, „în primul an de colectivitate stă mai mult acasă”, nu o să mai fie adevărată!

Pentru consiliere în privința integrării mă găsiți aici.

Cartea poate să fie cumpărată de aici.

 

 

Agnes Remalia Dragomir