CDI

CDI (Child Depression Inventory) a fost publicat pentru prima oară în 1992. A fost construit din nevoia de a avea un instrument competitiv pentru evaluarea depresiei la copii. Până atunci, diagnosticarea depresiei la copii era destul de dificil de efectuat, deoarece aceasta era privită ca o boală specifică adulţilor, iar sistemul nervos al copiilor era considerat a nu fi destul de matur pentru a manifesta modificările neurochimice şi de funcţionare cerebrală care sunt asociate cu depresia.

Construit după modelul Beck Depression Inventory, CDI este proiectat pentru copiii de vârstă şcolară şi pentru adolescenţi (intervalul de vârstă 7-19 ani). CDI evaluează prezenţa şi severitatea anumitor simptome depresive ale copiilor în vederea elaborării unui plan de tratament. Este utilizat cel mai adesea în şcoli, clinici de consiliere şi secţii de pediatrie de către psihologi, asistenţi social, consilieri şi alţi specialişti în sănătate mintală. CDI diferenţiază copiii cu tulburări depresive sau distimice de elevii normali, dar şi de cei cu alte tulburări psihiatrice.

CDI este ideal oricând este necesară o evaluare a depresiei şi a problemelor asemănătoare ale copiilor, care să fie în acelaşi timp rapidă, dar totuşi completă prin scorurile factoriale oferite. De asemenea, CDI este ideal atunci când sunt necesare informaţii clinice mai amănunţite.

Versiunea scurtă, CDI:S, a fost construită empiric pentru a oferi o evaluare rapidă şi uşor de măsurat a simptomelor depresive. Este ideală pentru măsurarea modificărilor înregistrate în ceea ce priveşte severitatea simptomelor şi progresul tratamentului. Este de asemenea utilizată frecvent ca instrument de screening. În general, CDI şi CDI:S oferă rezultate comparabile.

Unul dintre avantajele CDI este acela că oferă şi două variante de heteroevaluare, una destinată părinţilor (CDI:P), iar cealaltă profesorilor (CDI:T). Itemii acestora corespund celor din CDI şi CDI:S, fiind însă formulaţi corespunzător. Aceste versiuni oferă dimensiuni multiple evaluării şi răspund nevoii existenţei mai multor puncte de vedere asupra simptomelor aceluiaşi copil. Părinţii evaluează comportamentul observat al copiilor acasă, în situaţii de familie din afara clasei, în timp ce profesorii evaluează comportamentul copiilor în situaţii academice şi sociale la şcoală. Astfel, cele două evaluări sunt complementare.

Conceptele măsurate

Forma lungă oferă un Scor total, precum şi scoruri la 5 scale:

scala Dispoziție negativă (Negative Mood);
scala Probleme interpersonale (Interpersonal Problems);
scala Ineficienţă (Ineffectiveness);
scala Anhedonie (Anhedonia);
scala Stimă de sine scăzută (Negative Self-Esteem).

CDI:S oferă un singur Scor total.
CDI:P şi CDI:T prezintă un Scor total, precum şi câte două scoruri corespunzătoare celor două scale componente:

Scala Probleme emoţionale;
Scale Probleme funcţionale.