După 20 de ani de București în aceste zile
În ultima vreme am tot fost provocată să scriu despre mine … sau să vorbesc despre mine … Îmi place mai mult în spatele cortinei, dar uneori e nevoie să ieșim din zona de confort!
Cu 20 de ani în urmă, tot la final de septembrie, veneam în București! Am „aterizat” în Gara de Nord, cu o geantă în spate și cu inima cât un purice… nu știam mai nimic din ce înseamnă viața la și în București. Și mai bine a fost așa.
Dacă mă întreba cineva atunci acea clasică întrebare „Cum te vezi peste 5 ani?”, sincer, nu cred că reușeam să mă văd atât de departe… Doar că viața m-a surprins, Dumnezeu a fost atât de bun și toate limitările umane, toate obstacolele posibile și imposibile ce mi-au apărut în față au dispărut încet, încet și pentru totdeauna.
După 20 de ani pot spune că am mult mai mult decât mi-am imaginat și sunt mult mai mult decât speram. Sigur că mereu am avut vise mărețe, doar că nu aveam cum să visez la ce sunt azi pentru că nici măcar nu exista așa ceva pe vremea aceea. Cred că, de fapt, aceasta a fost și surpriza, ca în toată neștiința și inocența unei adolescente (pentru că, din punctul meu de vedere, ești adolescent până la 25 de ani) am reușit să mă îndrept spre ceva ce urma să devină fascinația muncii mele.
Provocări în 20 de ani de București?
Sigur!
Fiecare provocare din viața mea a fost un pas în față. Acesta e un dar, știu că nu e valabil pentru toți, dar pur și simplu așa e în cazul meu.
Nu scriu ca să mă laud, doar aș vrea să încurajez și să mulțumesc.
Să îi încurajez pe cei care nu știu exact ce să facă în aceste vremuri și nici unde li se duc pașii. Lor le spun să continue să meargă, să persevereze și drumurile se vor construi dacă nu există și ușile se vor deschide dacă sunt închise.
Să mulțumesc celor care mi-au fost alături și m-au susținut. O parte sunt printre noi, o altă parte au plecat în altă lume. Uneori a fost o susținere financiară, alteori o susținere emoțională, socială sau profesională. Oricum… tuturor le mulțumesc!
Primăvara și vara anului 2020 au fost foarte diferite pentru mulți dintre noi și la fel a fost și pentru mine. Mă simt încântată că reușesc să serbez acești 20 de ani după ce am scris în această perioadă două cărți. Una dintre ele se tipărește chiar în aceste zile, a doua este la corectură.
După 20 de ani de București mi-am dat o întâlnire cu Agnes din 2000… ce interesant!
Acum sunt aici.