ADHD – conștientizare și intervenție tocmai în această lună  OCTOMBRIE  ce a fost desemnată ADHD AWARENESS DAY.

Conștientizarea este primul pas spre o viață mai lină, mai împlinită și cu mai multă speranță. ”ADHD-ul” dă o luptă complicată între negare și găsirea celor mai bune resurse pentru copilul care primește acest diagnostic ce poate să zdruncine întreaga familie și viață a copilului.

Stigmatul și lipsa resurselor ne duc pe drumuri foarte grele, la fel cum negarea din partea părinților sau a școlii poate îngreuna procesul de intervenție.

Dar ce este ADHD-ul?

ADHD-ul face parte din categoria de TULBURĂRI DE NEURODEZVOLTARE ce reprezintă un grup de afecțiuni cu debut în perioada de dezvoltare.  Se manifestă devreme în copilărie, chiar înainte de a începe școala și afectează funcționarea în sfera personală, socială, școlară și, mai apoi, profesională.

Elementul esențial al tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate – ADHD este modelul persistent de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate care afectează funcționarea sau dezvoltarea. Lipsa de atenție se manifestă comportamental în ADHD prin abaterea de la sarcini, lipsa de consecvență, dificultatea de a rămâne concentrat. La asta se adaugă dezorganizarea și toate astea nu au ca și cauză sfidarea sau de lipsă de înțelegere. Hiperactivitatea se referă la un individ cu activitate motorie în exces în situații inadecvate, excesiv de neastâmpărat, de vorbăreț, care se foiește sau bate ritmic din degete în semn de nerăbdare.

ADHD-ul debutează în perioada copilăriei și pentru a pune acest diagnostic e necesar ca unele simptome să fie prezente înainte de vârsta de 12 ani. Acestea variază în funcție de context și, uneori, semnele pot să fie minime sau pot chiar să lipsească dacă copilul primește frecvent recompense pentru bună-purtare, când este supravegheat unu-la-unu, când este angrenat în ceva care îi place (sau doar în ceea ce îi place) sau la stimulare exterioară importantă (cum este cazul expunerii la ecrane – moment în care aceste simptome și semne pot să nu existe).

ADHD-ul, în copilărie, se suprapune frecvent peste alte afecțiuni precum ”tulburarea de opozitie și comportament sfidător” sau ”tulburarea de conduită”.  Asta complică și mai mult intervenția terapeutică și, cu cât este mai mult amânat procesul de intervenție, cu atât este mai dificilă colaborarea, iar consecințele pot să fie mai multe.

ADHD – conștientizare și intervenție
Criteriile de diagnostic pentru ADHD*:

Conform DSM 5 este posibil ca un copil să fie diagnosticat cu (1) deficit de atenție, (2) hiperactivitate sau (3) deficit de antenție cu hiperactivitate.

Mai jos sunt prezentate toate criteriile, pe rând.

  1. Persistența unui model de lipsă de atenție și/sau hiperactivitate – impulsivitate.

Toate aceste simptome prezentate mai jos persistă de cel puțin 6 luni, și au un impact negativ direct asupra activităților sociale, academice și ocupaționale; Poate să fie LIPSĂ DE ATENȚIE și/sau HIPERACTIVITATE.

Pentru fiecare din diagnostice există mai multe criterii și trebuie să fie îndeplinite 6 (din cele 9) sau mai multe pentru a se putea încadra în tabloul clinic și a primi acest diagnostic.

A1. Lipsa de atenție:
  1. Deseori individul eșuează în efortul de concentare asupra detaliilor sau face greșeli din neglijență școlară.
  2. Deseori are dificultăți în menținerea atenției când efectuează sarcini sau în timpul jocului.
  3. Deseori pare să nu asculte atunci când i se vorbește direct.
  4. Deseori nu urmează întocmai instrucțiunile pe care le primește și nu își finalizează sarcinile.
  5. Deseori are dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților, dificultăți de a păstra în ordine obiectele proprii și pe cele din jur; muncă dezordonată, dezorganizată; organizarea ineficace a timpului; eșec în respectarea termenelor de predare.
  6. Deseori evită, își exprimă neplăcerea sau nu este dispus să se angajeze în sarcini care presupun efort mintal susținut.
  7. Deseori pierde obiectele necesare îndeplinirii sarcinilor sau activităților.
  8. Deseori este distras de stimuli externi.
  9. Uită frecvent aspecte legate de activitățile zilnice.
A2. Hiperactivitate și impulsivitate:
  1. Deseori individul se joacă nervos cu mâinile sau cu picioarele, sau este lipsit de astâmpăr atunci când stă pe scaun.
  2. Deseori se ridică de pe scaun și pleacă în situații în care ar trebui să rămână așezat.
  3. Deseori aleargă în jur sau se cațără pe obiecte, în situații în care acest lucru este inadecvat momentului.
  4. Deseori este incapabil să se joace sau să se angajeze în activități distractive în liniște.
  5. Este frecvent ”pe punctul de plecare”, acționând ca și cum ar fi ”condus de un motor”.
  6. Deseori vorbește în exces.
  7. Deseori răspunde brusc înainte ca întrebarea să fie formulată până la capăt.
  8. Deseori are dificultăți în a-și aștepta rândul.
  9. Deseori întrerupe sau intervine în activitatea altora.
Alte criterii de care trebuie să ținem cont:
  1. Unele simptome de lipsă de atenție sau hiperactivitate-impulsivitate sunt prezente înaintea vârstei de 12 ani;
  2. Câteva simptome de lipsă de atenție sau hiperactivitate – impulsivitate sunt prezente în două sau mai multe situații (acasă, școală, cu prietenii sau rudele, în alte activități).
  3. Există dovezi clare că simptomele interferează și reduc performanțele academice, abilitățile sociale și ocupaționale;
  4. Simptomele nu apar exclusiv în alte tulburări psihotice și nu sunt justificate de alte afecțiuni mintale (tulburări ale dispoziției, tulburări disociative, tulburări de personalitate, intoxicații medicamentoase).

Elemente asociate în ADHD pot include: toleranță scăzută la frustrare, iritabilitate sau labilitate afectivă, performanță școlară afectată (chiar în lipsa unor tulburări specifice de învățare totuși performanțele școlare sunt scăzute).

*Extras din DSM 5 -Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulbulărilor mintale.

DSM 5 este este publicată de American Psychiatric Association și mai multe informații găsiți aici.

ADHD – conștientizare și intervenție

Intervenția în cazul unui diagnostic de ADHD este important să fie multidiscipinară: psihoterapie, intervenție și consiliere familială (prin găsirea celui mai bun sistem familial ce poate ajuta copilul cu ADHD), educație și perseverență în învățarea de la școală cu continuare acasă și medicație. S-a obervat că cea mai de folos resursă în acestă dificultate este familia. Implicarea timpurie a familiei, prin oferirea unui suport corect și consecvent copilului și sistemului școlar aduce mari beneficii pentru copil.

Dacă observați astfel de semne este important să cereți ajutor unui specialist cât mai curând și să îi încurajați și pe cei din jur să ceară ajutor specializat. Toate acestea sunt pentru binele copilului!

Așa că ne rămân câteva cuvinte: CONȘTIENTIZARE, ACCEPTARE, INTERVENȚIE TIMPURIE, SUPORT RECIPROC (familie-școală).

Agnes Remalia Dragomir

Psiholog clinian și psihoterapeut specialist

Supervizor în psihologie clinică.

Mă găsiți aici.