Despre REZILIENȚĂ numai de bine!
Când mă gândeam zilele trecute la reziliență mi-a venit în minte că despre reziliență e numai de bine, dar și că reziliența e un concept.
Pentru că e un concept înseamnă că însumează mai multe lucruri în interior. Am început să mă întreb ce anume. Fără să am pretenția că le-am surprins pe toate, nici vorbă, dar am scris despre câteva din ele.
Când vorbim de persoane care au reziliență putem spune că sunt persoane cu autonomie. Autonomia se dezvoltă încă din perioada copilăriei mici când celor mai mulți din copii le vine natural să experimenteze și au nevoie să fie lăsați. Ei încearcă să se îmbrace singuri, să își pună jucăriile în cutie și chiar să își pună cana pe masă sau să o tragă de pe masă. Așa că ajută să le săriți cât mai puțin în ajutor cu tot ceea ce pot face câtă vreme sunt în siguranță.
Un alt aspect al persoanelor reziliente este capacitatea de adaptare. Adaptabilitatea se dezvoltă încă din perioada preșcolarității, când copiii încep să interacționeze atât cu copii cât și cu alți adulți decât membri familiei. Suportul sănătos al familiei este extrem de important. Încurajarea lui în a se integra și mai puțină supraprotecție bolnăvicioasă, uneori din partea părinților, ar ajuta.
Despre REZILIENȚĂ numai de bine!
Un al treilea aspect este determinarea. Determinarea apare din preșcolaritate, dar se consolidează în perioada școlarității mici. Ea vine și în urma autonomiei și capacității de adaptare, dar și ca o componentă legată de cum poate duce copilul la capăt o sarcină dorindu-și să fie bun în ce face. Perioada școlarității mici e caracterizată de comparația cu ceilalți. Copiii care intră în școală cu autonomie și capacitate de adaptare vor „construi pentru determinare”.
O altă componentă a rezilienței este optimismul. Optimismul nu înseamnă lipsa îngrijorării totale sau indiferența, ci lipsa dramei. Persoana se mobilizează, își folosește resursele și privește cu optimism spre ce urmează dându-și seama că rezultatele depind de un drum parcurs cât de bine poate. Cum spunea o clientă de-a mea: „fără drama Queen/ King”.
Despre REZILIENȚĂ numai de bine!
A cincea componentă este conectarea. Capacitatea de a te conecta cu ceilalți, dar fără să fuzionezi cu ei, fără să te identifici sau să te pierzi pe tine este poate unul din cele mai dificile lucruri pentru noi oamenii. A putea să tolerezi separarea, a te putea reconecta cu tine și a deveni funcțional este un proces care se învață și se exersează.
Ultima despre care voi aminti este realismul. Să știi cine ești, ce poți, dar să recunoști și ce nu știi sau nu ai încercat. Să ai măcar o idee despre domeniile care sunt sensibile și ce te provoacă. Să poți enumera câțiva triggers personali este vital și sănătos. Te poate scuti de multe scenarii nesănătoase.
Cum spuneam la început, reziliența este un concept și nu doar un cuvânt în sine. Nici pe departe nu am pretenția că am acoperit acest capitol, dar e doar o provocare pentru tine, ca cititor, să începi o autoanaliză și să îți răspunzi la cel puțin două întrebări:
- Cât de rezilient sunt ținând cont de aceste șase componente?
Și, dacă ai copii, o a doua întrebare:
- Cât de mult îl ajut pe copilul meu să devină o persoană rezilientă?
Reziliența este o componentă tot mai vitală în viața fiecăruia dintre noi!
Agnes Remalia Dragomir
Pentru psihoterapie, evaluări și consultanță mă găsiți aici.
#psihoterapie #psihoconsultanta #agnesdragomir #rezilienta #reziliență #dezvoltarepersonala #staredebine #mentalhealth