Flori pentru Algernon de Daniel Keyes este o carte care nu te lasă indiferent. E genul de poveste care îți pătrunde adânc în suflet și te face să îți pui întrebări despre inteligență, identitate, umanitate și sensul adevărat al fericirii. Mă și întreb cum de nu am citit cartea asta până acum… Nici măcar nu am auzit de ea! Cum de nimeni nu mi-a spus în școală despre ea sau la o formare? Întrebările încă răsună în mintea mea.

Am primit cartea de la un client. Mi-a spus doar câteva cuvinte și mi-a recomandat-o insistent, mai ales după o discuție despre IQ, singurătate, persoane centrate pe reușită și succes, perseverență și conștiinciozitate. A fost genul de recomandare care te intrigă, iar odată ce am început să citesc, nu m-am mai putut opri.

Flori pentru Algernon

Cartea spune povestea lui Charlie Gordon, un bărbat cu dizabilități intelectuale care acceptă să fie supus unei intervenții experimentale pentru a deveni mai inteligent. Povestea este narată chiar de el, prin intermediul unor rapoarte de progres care reflectă evoluția sa intelectuală. La început, scrisul este plin de greșeli gramaticale și ortografice, oferindu-ne o fereastră autentică în mintea sa naivă și pură. Pe măsură ce IQ-ul său crește spectaculos, stilul narativ devine tot mai complex, dar în același timp apare și drama interioară – percepțiile lui se schimbă, iar relațiile cu cei din jur se deteriorează.

Cartea te face să te întrebi: Ce înseamnă, de fapt, să fii inteligent? În ce măsură fericirea și succesul depind de intelect? Și, mai ales, ce se întâmplă atunci când evoluția personală nu vine cu o garanție a fericirii?

Unul din pasajele mele preferate este cel în care Charlie își analizează trecutul și se întreabă despre motivația sa de a deveni deștept:

„Acum înțeleg de unde am căpătat neobișnuita mea motivație pentru a deveni deștept, care i-a uimit pe toți la început. Era ceva cu care Rose Gordon (mama lui) trăise zi și noapte. Spaima ei, vinovăția ei, rușinea ei că Charlie era un idiot. Visul ei că s-ar fi putut face ceva. Mereu întrebarea aceea presantă: a cui este vina, a ei sau a lui Matt? A încetat să încerce să mă transforme numai după ce Norma i-a dovedit că era în stare să aibă copii normali și că eu fusesem doar o întâmplare ciudată. Dar cred că eu n-am încetat vreodată să vreau să fiu băiatul cel deștept pe care și-l dorea, pentru că în felul ăsta m-ar fi iubit.”

Reflecțiile despre IQ sunt deosebit de profunde și provocatoare!

„…dar nu înțeleg cum poți să știi cât este din ceva care nu știi ce este și nici de unde este.”

Nu vreau să dezvălui mai multe, pentru că discuția despre IQ dintre mai mulți specialiști este extrem de captivantă. Vă încurajez să citiți cartea și să reflectați asupra acestor idei fascinante!

Cartea nu este doar o poveste despre inteligență sau despre evoluția unui om – este un exercițiu de empatie și o meditație asupra fragilității umane. De la bucuria inocentă a ignoranței la luciditatea dureroasă a conștiinței, Flori pentru Algernon îți deschide ochii către complexitatea experienței umane.

Dacă nu ai citit încă această carte, o recomand cu toată inima! Este o lectură care îți va rămâne mult timp în minte și în suflet, provocându-te să-ți reconsideri propriile valori și percepții despre ce înseamnă să fii cu adevărat inteligent.

Cine e Algernon? O să aflați în carte!

Mulțumesc pentru o carte atât de specială!

Psiholog și psihoterapeut,

Agnes Remalia Dragomir

#psihoconsultanta #agnesdragomir #dezvoltarepersonala#evaluarepsihologică #psihoterapiecopii #psihoterapieadulti #psihologinromania #psihologinlume

#carti #FloriPentruAlgernon #recomandarecarte #IQ

Dacă vreți să programați o ședință de psihoterapie atunci puteți aici.