Este deja cunoscut şi acceptat faptul că este mai sănătos psihologic ca integrarea copiilor în colectivitate să fie în etape.
Voi folosi termenul de colectivitate sau grădiniță, dar fac referire în sens larg inclusiv pentru programele de antepreșcolar cu preluarea copiilor după 1 ½ ani).
Deşi în România mai păstrăm încă expresiile de genul „pe vremea mea a fost aşa… şi nu am murit”, eu cred totuşi că e timpul să ne schimbăm. Faptul că nu am „murit” nu înseamnă că a fost sănătos, iar asta se vede după dificultățile pe care le avem la schimbarea de mediu, la ataşarea de medii noi şi, în special, la desprinderea de anumite medii. Integrarea în colectivitate ar trebui privită ca o normalitate pentru un copil, dar cu specific pe ATAȘAMENT şi pe ETAPA DE DEZVOLTARE în care se află copilul. Faptul că în România nu se practică la nivel național o integrare în etape, sănătoasă pentru copil şi în acord cu psihologia copilului, nu înseamnă că nu este momentul să vorbim despre asta şi să începem să facem asta.
Obiceiuri vechi
Expresiile de tipul „îl lăsați din prima aici, că altfel se învață că veniți după el” ar trebui să dispară complet din vocabularul unui pedagog, profesor, educator sau, cu atât mai mult, al unui psiholog. Copilul nu se învață cu ceva, el chiar suferă. Prezența suferinței emoționale poate duce la îmbolnăviri fizice. De aceea, copiii se îmbolnăvesc des în primul an de colectivitate. Consumul psihologic este foarte mare şi sistemul imunitar al copilului este solicitat. Înțelegerea integrării în etape nu înseamnă o integrare cum vrea părintele sau copilul, ci o integrare specifică nivelului de dezvoltare al copilului şi tipului de ataşament pe care îl are copilul. Presupune mai multe întâlniri și în special, prezența unui psiholog pentru copii care să parcurgă toate aceste etape cu părintele şi cu copilul: etape premergătoare înscrierii, dar şi după aceasta, în perioada de integrare, acomodare şi apoi ataşare.
Pentru această perioadă de vizite şi integrare, fiecare familie şi instituție trebuie să acorde un minimum de 2 săptămâni. În acest timp se realizează cele două vizite, se transmit documentele, se semnează documentele şi se realizează analizele, apoi se vine cu copilul la programul de integrare. Pentru acest program este bine să mai fie alocat un minim de o săptămână, timp în care părintele este necesar să fie disponibil. Voi explica fiecare etapă în următoarele pagini.
Integrarea copiilor în colectivitate
Voi enumera aici etapele:
- Vizita familiei la grădiniță.
- Vizita copilului la grădiniță (însoțit de familie)
- Pregătirea copilului pentru integrare
- Procesul de integrare (personalizat)
- Procesul de atașare (etapă distinctă de integrare și care necesită timp și suport pentru fiecare copil).
Etapele sunt explicate pe larg în cea de-a doua carte a mea ”De la desprindere la atașare – integrarea în grădiniță”. Carte pe care o găsiți prezentată aici.
Cartea poate să fie cumpărată de aici.
