În curând va veni perioada de înscriere în clasa pregătitoare (atenție, NU există clasa 0, așa cum nu există clasa -1). Așa că apare întrebarea La școală? Mai așteptăm un an!
Vine primăvara şi asta presupune şi venirea perioadei de înscriere în clasa pregătitoare.
Cei care împlinesc 6 ani până la 31 august, se pot înscrie doar pe baza opţiunii părinţilor. Cei care nu împlinesc 6 ani până la 31 august se pot înscrie în urma evăluării psihosomatice.
Din păcate, cei care fac testarea petrec un timp foarte scurt alături de copil şi, de multe ori, copilul este foarte „mobilizat” de familie să “reuşească”! Ar trebui totuşi să ştiţi că această evaluare nu surprinde deloc:
- capacitatea de concentrare şi atenţie a copilului;
- rezistenţa la efort;
- capacitatea de adaptare la un mediu nou, şcolar, aglomerat (de cele mai multe ori);
- capacitatea de a asculta un mesaj, a înregistra şi decoda mesajul şi a pune în practică;
- reacţia copilului la comportamente diferite (ale altor copii, ale adulţilor cu care interacţionează) şi modul lui de răspuns la aceste comportamente – adică ce o să facă copilul dumneavoastră când se confruntă cu o multitudine de comportamente foarte diferite (şi uneori există o discrepanţă mare faţă de cele din grădiniţă).
- Capacitatea de a concura cu alţi copii mai mari cu un an (sau chiar mai mult de un an). Ştiu, ştiu, ….o să-mi spuneţi „cum adică să concureze, pe mine nu mă intereasează”. Poate că pe dumneavoastră nu vă interesează şi cei mai mulţi pe care îi cunosc nu sunt interesaţi de acest aspect! Dar pe copii îi interesează! Le pasă de cine răspunde primul, cine are mai mulţi prieteni, pe cine întreabă doamna mereu, de cine râde sau nu râde clasa! Lui, copilului, îi creşte anxietatea când se evaluează (şi da, se evaluează singur în perioada 6 – 9 ani şi se COMPARĂ cu grupul) şi îşi dă seama că sunt mulţi copii care răspund mai repede ca el, au mai mulţi prieteni, sunt „căutaţi” de colegi!
Cine “testează” toate aceste lucruri? Cine poate spune dacă e pregăti copilul să meargă La școală? Mai așteptăm un an!
Există doua posibilităţi:
(1) Părintele testează copilul şi îl cunoaşte foarte bine. În funcţie de aceasta ia o decizie, în cunoştinţă de cauză, sau
(2) Copilul testează pe propria piele, dar după ce intră în clasa pregătitoare. De fapt, nu testează pe piele! Testează direct cu emoţiile şi cu toata fiinţa lui.
Ca părinţi, recomand să fiţi interesaţi de cum se descurcă copilul zilnic, în condiţii obişnuite, repetitive, de lucru şi solicitare şcolară.
Câteva recomandări pentru parinţi care sper să faciliteze răspunsul la întreabarea:
“Îl înscriu la şcoală în aceast an? Mai așteptăm un an!?”
- Discutaţi cu doamna învăţătoare şi întrebaţi aspecte importante din cele semnalate mai sus.
- Daţi-i copilului sarcini monotone, de lucrat la masă, şi vedeţi cât timp rămâne concentrat acolo (urmăriţi: concentrarea, atenţia, corectitudinea cu care realizează cerinţa)
- Cât timp poate sta la masă fără să se ridice (când îi daţi aceste sarcini)?
- Cum reacţionează când este obosit, tachinat, când nu îi reuşeşte ceva?
- Ce face când se plictiseşte?
- Cum se comportă când are de realizat ceva în grup (aflaţi asta de la doamna educatoare şi apoi creaţi şi dumneavoastră situaţii în care să lucreze în grup şi să-l vedeţi). Urmăriţi dacă discută cu ceilalţi, se sfătuieşte cu ei, acceptă părerea lor, este participant activ sau este observator?
- Este concentrat când un adult îi cere să realizeze o sarcină? E prezent acolo? Ascultă tot mesajul, înţelege şi face ce i se cere?
- Îşi ascultă colegii cu răbdare când ei povestesc (nu intervine peste ei şi nu face altceva)?
- Se ocupă singur de lucrurile lui, îşi pregăteşte hainele pentru grădiniţă, se îmbracă/dezbracă singur, se încalţă / descalţă? Se descurcă cu toaleta singur?
- Se descurcă singur în cele mai multe situaţii (fără să aştepte intervenţia unui adult)?
- Are grijă de camera lui, işi aranjează lucrurile lui (haine, birou, pat, jucării)?
- Are toleranţă la frustrare fără să îşi facă rău sau să facă rău altei persoane? Răspunde cu răbdare şi calm când ceva nu îi iese?
- Se orientează în spaţiul înconjurător şi nu se panichează dacă nu îşi dă seama din prima cum să se descurce? (eventual caută soluţii multiple).
- Reţine, fără să îi repetați, două-trei sarcini combinate? Nu e nevoie să ridicaţi tonul ca să facă ce îi cereţi!
- Pronunţă toate sunetele limbii române?
- Se exprimă uşor şi mesajele transmise sunt clare?
- Tolerează grupurile mari de copii? (clasele sunt constituite din +35 copii – cele mai multe + toţi copiii din şcoală).
Acestea sunt doar câteva din lucrurile pe care le puteţi lua în calcul. Sigur că, datorită specificului familiei/copilului pot să fie şi alte aspecte de care să ţineţi cont.
Şcoala nu este cross şi nici nu discutăm ambiţia părinţilor de a avea cel mai mic copil într-o clasă cu alţi copii mari! Nu există premiu pentru cei care termină liceul la 18 ani, în loc de 19 ani, nu câștigă pentru că e mai tânăr. La școală? Mai așteptăm un an!
“Premiul final” îl câştigă cel care asociază şcoala cu plăcerea, nu cu durerea! Cel care are mai multă toleranţă, răbdare, rezilienţă şi este perseverent în procesul învăţării (care abia începe la clasa pregătitoare)! De obicei, câştigă şi ajung bine copiii de 8! Dar copiii care au avut autonomie şi capacitate de adaptare! Deci nu inteligenţa o discutăm! Este nevoie de mai mult decât să fie inteligent pentru a face faţă integrării în şcoală, grupului şi cerinţelor şcolare!
Dacă vreţi să-l înscrieţi doar că se plictiseşte la grădiniţă, atunci luaţi în calcul că plictiseala poate să fie o dovadă nu a faptului că îi este greu să se concentreze, este inteligent, dar poate arăta şi o lipsă de răbdare şi o imaturitate psiho-emoţională. Iar noi, ca părinţi, ar trebui să definim corect plictiseala. Copiii nu spun că sunt plictisiţi când ştiu foarte bine ceva! Ci când nu au chef să facă ceva. El se poate plictisi şi în clasa unde ajunge. Iar la şcoală nu se mai oferă atenţie individuală! Învăţătoarea lucrează cu o clasă de elevi. Ei au nevoie să se adapteze la clasă, nu clasa/ învăţătoarea la ei.
Ştiu că e posibil să daţi cu pietre şi să spuneţi că nu e corect, dar învăţătorul este unul singur! Copiii vin din medii diferite şi au nivele diferite de dezvoltare. Haideţi să nu îi cerem să fie un mic Dumnezeu.
Așa ca mergem La școală? Mai așteptăm un an!
Uneori înscrierea copiilor de 5 ani la şcoală mă face să mă întreb dacă nu cumva e un concurs între părinţi să îşi demonstreze genialitatea copilului! Doar că, în tot acest timp, copilul este cel care e nevoit să „câştige”.
Nu îi forţaţi! Ok, știu să citească şi să socotească pentru că au învăţat din plăcere. De aici și până la abstractizare este cale lungă. Clasa pregătitoare este doar pregătitoare şi nu înseamnă că toată şcoala e ca în clasa pregătitoare (ba din contra, uneori e doar iluzie în clasa pregătitoare). Programa se îngreunează şi copilul va fi nevoit să lucreze folosind concepte complexe – abstractizări în următorii ani.
Când îi veți cere ca la 6 ani (cât va avea în clasa întâi) să facă acele sarcini care au fost gândite pentru 7 ani, nu pe dumneavoastră vă veți supăra, ci pe „sistemul ăsta nenorocit, care pune un copil așa mic să facă ceea ce ar fi făcut unul cu un an mai mare”. Haideţi să nu mai procedăm cum am fost obişnuiţi, să dăm vina pe altcineva pentru alegerile personale!
Sistemul de învăţământ are suficiente „încercări” şi „hibe” şi mulţi le ştim. Să fim înţelepţi şi să nu mai adaugăm şi noi altele la toate acestea EXPERIMENTÂND pe propriul copil! De ce să nu ne protejăm copiii şi să-i ducem la şcoală când sunt mai mari şi mai capabili să facă faţă frustrărilor şi mediului şcolar aglomerat?
Prin urmare, vă invit să vă gândiţi încă și încă o dată la ce veți face cu copiii în acest nou an şcolar!
Copiii sunt diferiţi şi nu e problemă dacă încep şcoala la 7 ani! Ei încep şcoala, NU părinţii!
Hai sa ne răspundem sincer: La școală? Mai așteptăm un an!
Psiholog clinician, psihoterapeut specialist
Agnes Remalia Dragomir