Povestea terapeutică  „BALAURII DIN SERTARE”   este un mijloc de rezolvare a unei situații. Povestea terapeutică surprinde o situație problemă, o stare de fapt sau o experiență de viață (traumatică/ neînțeleasă/ neasimilată) și provoacă ascultătorul la găsirea unei soluții. Povestea terapeutică poate merge de la o provocare pâna la o vindecare.

Povestea terapeutică/ basmul terapeutic pentru copil este un instrument foarte ușor de folosit și foarte benefic. Ajută informația să ajungă la copil și modelează percepția lui, dar și îi permite exprimarea emoțională, ceea ce duce la o dezvoltare interioară.

Mai jos voi prezenta modul în care POVESTEA TERAPEUTICĂ „BALAURII DIN SERTARE” (scrisă de Sempronia Filipoi,  în cartea „Basme terapeutice pentru copii și părinți”,  nr. 31) poate să fie ilustrată și pusă în scenă, acasă.

Materiale necesare:

Povestea (o găsiți aici în formă audio https://www.facebook.com/watch/?v=941537739382642 sau o puteți prelua din cartea Semproniei Filipoi). În format scris eu am gasit povestea și aici https://vdocuments.net/ba-lauri-id-insert-are.html;

• O cutie cu sertare/ un dulăpior mic ce are sertare (de jucărie sau pentru diverse obiecte mici). La nevoie, se poate folosi și o noptieră care se eliberează de tot ce este în ea.
• Jucării diverse: din pluș/ plastic; mai mari și mai mici; mai blânde sau mai puțin blânde;
• Câteva chei (de plastic sau reale);
• Hârtie și creioane colorate;

Obiectivele poveștii:

• Dezvoltarea curajului;
• Controlul emoțiilor;
• Depășirea fricii;
• Dezvoltarea încrederii în sine;
• Exprimarea emoțiilor/ fricilor;

Poveste terapeutică „BALAURII DIN SERTARE”

Povestea se ascultă (în varianta audio) sau este citită cu intonație. Copilul este rugat să-și spună propriile temeri și apoi se pune povestea în practică sub forma balaurilor din sertare împreună cu un părinte. Fiecare temere/ frică a copilului este notată pe un bilețel de hârtie. Bilețelul este legat de un animăluț de pluș (cu un elastic) și toate animăluțele sunt puse în sertarele dulapului ales pentru acest joc terapeutic. Încet, el deschide sertarele (cu cheia) și scoate câte un animal care are pe el biletul cu temerea lui. Vorbește despre temerea lui, poartă un dialog cu ea (încurajat de părinte) și tot copilul răspunde la întrebări de genul:

• Cum ai apărut?
• De ce apari?
• Ce nume porți (poate să-i dea alt nume decât cel al emoției)?

Exemplu: Frica de întuneric este scrisă pe un bilețel albastru închis și prinsă de ursul negru). El întrebă: „Care este numele tău?” și tot el răspunde: „Numele meu este Umbra Nopții, pentru că apar noaptea după perdea să te sperii!”.

• Ce pot să fac atunci când tu apari?
• Ce pot învăța de la tine?
• Ce să fac să îmi fie mai bine?

În funcție de cursul poveștii se pot adăuga alte întrebări. Scopul este să ajungă la o externalizare a emoției (adică să o scoată afară și să o personifice), apoi să o asimileze ca parte din el, dar nu ca întreg. Adică el, copilul, nu este tot frică, doar o parte din el are și frică. Frica nu îl poate controla pentru că doar o parte din el are frică. În rest, el are și alte emoții.

Se continuă așa cu toate animalele din sertare până reușește să scoată afară toate emoțiile și să ajungă la o cunoaștere a lor. Pentru această poveste e indicat să se lucreze trăirea de frică.

Propunere pentru cititor

Acesta este un model de exercițiu pe bază de poveste terapeutică. El se poate realiza de copil împreună cu un părinte. E nevoie de un spațiu liniștit, câteva obiecte pe care le aveți notate mai sus și multă disponibilitate afectivă + creativitate (care poate să apară dacă anxietatea este scăzută).

Dacă ați realizat Poveste terapeutică „BALAURII DIN SERTARE” împreună cu copilul atunci puteți trimite povestea/ filmarea pe e-mail la psihoconsultanta@gmail.com. În măsura timpului disponibil încerc să răspund tuturor.

Psiholog clinician, psihoterapeut Agnes Remalia Dragomir

Corectură realizată de Simona Corendea