Intr-o zi insorita cand batranul cos gri vesnic bucuros statea pe iarba din livada impodobit cu trei pamblici: cea din stanga era roz, cea din dreapta era mov si cea din mijloc era albastra.                

Fiecare culoare a pamblicilor reprezenta o stare: cea roz era mereu
somnoroasa, cea mov era mereu obosita si cea albastra era mereu entuziasmata.
Mai spre pranz trei portocale destul de palide la culuare spun:

– Buna ziua!   Deodata … in cor se auzira patru voci:

– Buna ziua!

Apoi o voce batrana se auzi:

– Cum va cheama?

– Pe mine ma cheama Toma, spuse cu iuteala o portocala mica.

– Pe mine Alexandru, grai incet portocala cea mai dolofana.

– Iar, pe mine Tudor, se grabi cea de a treia portocala mica, dar si ea dolofana de altfel.

De  odata se auzi:

– Ne pare rau ca v-am speriat, si v-am lovit, se auzira patru voci inocente.

– Pe voi cum va cheama? spuse fundita roz somnoroasa.

– Pe mine ma cheama Matei, iar pe fratele meu Darius, spuse marul cel mare si zemos.

– Noi suntem mereu fericiti, adauga Darius.

– Si noi suntem “frati nesigurantei”, Eu sunt Alexandra, iar el este fratele meu Cristi. spuse para cea mica.

– Domnule cos si fundite cum va cheama? intreba Cristi cu mult respect.

-O, vai! Unde ne sunt manierele?! Eu sunt Carla.

-Eu sunt Nantalia.

-Eu sunt Maria.

-Iar, eu sunt Octavian.

Se auzira cele patru glasuri, dar in urmatoarele clipe proprietara portocalelor o fetita de numai 11ani, adusese: un sevalet, un tablou alb caneaua din panza, o paleta, cateva pensule groase, o multime de acuarele cu un pahar langa ele.

Acestea spusera in cor:

– Buna ziua! Eu sunt Mihnea, spuse sevaletul in continuare.

– Eu sunt Agnes, se auzi glasul tabloului.

– Eu sunt Elena, glasui paharul

– Eu sunt Rares si stim cine sunteti voi, grai paleta

– Dar ele, spuse nesigura Alexandra.

– Sunt acuarelele si pensulele, dar  nu au fost facute cu dragoste.

– Am vrea sa mai vorbim, dar trebuie sa muncim.

Atunci portocalele, cele trei fundite, cosul, “frati nesigurantei” si cele doua mere au avut cu toti alt sentiment: uimirea.

Iar de atunci nu au mai fost doar fericiti, obositi, somnorosi, nesiguri, palizi, entuziasmati sau bucurosi si au cunoscut si alte sentimente.

 

Andreea (11 ani)